inalt paharul izbavirii

Prietenul unei preaiubite a fost chemat acasa din bratele sfasiate de dor ale celei care il va iubi.

Prietenul unei preaiubite a fost chemat sa pasca pe pasuni verzi. Purtat la randul cetei sale la ape de odihna. Sufletul ii este alinat in farmecul eternitatii care ne imbie pe toti cu nemuritoarele si neintarziatele neindurate chemari. S-a auzit sunetul trambitei, si cel ce a purtat cu blandete pe soldurile sale povara dulce a preaiubitei sale a inteles ca irezistiila chemare e mai dulce decat poteca din bucegi. Mai aleasa decat vantul din carpatii de curbura, decat cetatea medievala care l-a cinstit ca pe un mebru de onoare, caruia nu i s-a incredintat pecetea, sceptrul si cheile sale. Nu inca.

umbre adanci lasat-a in sufletul tau preaiubite. te va purta si de-acum inainte cu sfioasa-i pasire pe ale viselor auritelor campuri, presarate cu mac, inverzite cu har, potopite, scaldate in soare nebun. nu plange iubite.

n-ai pierit bill. ai incetat sa atingi pamantul. aripi de inger, picioare de aur, pamantul nu a mai fost vrednic de tine. noi te-om urma intr-o zi. fericiti ca am fost langa tine o vreme. o vreme de har. Zambet de fildes, pecete pe suflet ei ramane cu noi.

alinator de suflet gingas, purtator de comori te-ai stins, ca sa aprinzi in noi speranta revederii de maine. vei striga cu putere din plamanii din har si cer plamadititi; tresari-vei stapana si ochii vostrii frumosi oglinditi unii intr-altii, vor sorbi cu nesat clipa tanjita, dorita, indelung asteptata. Vei fi adus in pas domol de cei ce te-au randuit zeitei doar pentru o vreme ca sa redevii al lor de azi inainte. Manute de copil iti vor cuprinde gatul. Vei fi din nou al ei. De neinlocuit scanteiere de har, pogorare de Duh.

Menit sa aduci inseninare prin gesturi sau glas, prin a ta rasuflare de foc, sa te hranesti cu jaratec de suflet, sa iubesti, sa-nsotesti, sa ne porti pana acolo unde acolo unde nu-ndrazneam sa visam. Ai privit catre cer.

Aveai locurile tale pregatite de mult. Nu era durerea. Nici suferinta. Nici rautate nu e. Nu este ura, nici nedreptate, nici intrebari grele fara de raspuns. Nici departare, nici hidosenie. Nici o zabala din fier ruginit spre pedeapsa. Nici bice de foc, nici pinteni de-argint. Nici care prea grele, nici vreme urata.

doar iubire.

atat.

atotsuficienta de rege al unei imparatiei ce nu va apune vreodata, tropait de cete de ingeri, falfait de aripi de fluturi, campiile intinse brazdate de susur siroind printre pretioasele pietre, coline cu soare, perfect slefuitele stanci atintind catre al abastrului cer, pentru tine iubite al preaiubitei mele.